insubordonare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INSUBORDONÁRE, insubordonări, s. f. Nesupunere la ordinele autorităților superioare; indisciplină, neascultare, nesubordonare. –
In1-+
subordonare (probabil după
fr. insubordination).
insubordonare (Dicționar de neologisme, 1986)INSUBORDONÁRE s.f. (
Rar) Nesupunere la ordine; neascultare; indisciplină. [Cf. fr.
insubordination].
insubordonare (Marele dicționar de neologisme, 2000)INSUBORDONÁRE s. f. nesupunere la ordine; neascultare; indisciplină. (după fr.
insubordination)
insubordonare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!insubordonáre (-su-bor-/-sub-or-) s. f.,
g.-d. art. insubordonắrii; pl. insubordonắri