insubordonanță(Dicționar de neologisme, 1986) INSUBORDONÁNȚĂs.f. (Rar) Nesupunere. [Cf. fr. insubordonnance, it. insubordinatezza].
insubordonanță(Marele dicționar de neologisme, 2000) INSUBORDONÁNȚĂs. f. nesupunere. (< fr. insubordonnance)
insubordonanță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) !insubordonánță(-su-bor-/-sub-or-) s. f., g.-d. art. insubordonánței; pl. insubordonánțe