instrumentație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INSTRUMENTÁȚIE, instrumentații, s. f. 1. Etapă în procesul de creație a unei piese muzicale pentru orchestră, în care autorul repartizează ceea ce revine spre executare fiecărui instrument în parte.
2. Ramură a științei muzicale care se ocupă cu descrierea particularităților instrumentelor.
3. Operație de extragere, cu ajutorul unor dispozitive speciale, a unei unelte sau a unei piese rămase accidental într-un puț de petrol. – Din
fr. instrumentation.instrumentație (Dicționar de neologisme, 1986)INSTRUMENTÁȚIE s.f. 1. Etapă în procesul de creație a unei piese muzicale pentru orchestră, în care autorul repartizează ceea ce revine fiecărui instrument în parte. ♦ Ramură a muzicii care se ocupă de descrierea particularităților fiecărui instrument.
2. Extragere a unei unelte sau a unei piese rămase din întâmplare într-un puț de petrol. [Gen.
-iei. / cf. fr.
instrumentation].
instrumentație (Marele dicționar de neologisme, 2000)INSTRUMENTÁȚIE s. f. 1. repartizare a sonorităților unei compoziții orchestrale pe diferite instrumente; orchestrație. 2. ramură a muzicii care studiază posibilitățile tehnice și expresive ale instrumentelor muzicale. 3. ansamblu de instrumente sau de aparate care echipează o instalație (de rafinare). (< fr.
instrumentation)
instrumentație (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)INSTRUMENTÁȚIE (‹
fr.)
s. f. 1. Operație ce constă în a atribui unui instrument determinat execuția unei fraze muzicale sau a mai multora; nu coincide cu orchestrația; de mare importanță în urmă cu două secole, utilizată și acum pentru a transcrie o lucrare concepută inițial pentru alt instrument sau grup de instrumente.
2. Ansamblul operațiilor care se execută la o sondă, în scopul lichidării urmărilor unor accidente tehnice care au provocat blocarea găurii de sondă (
ex. extragerea cablurilor sau a pieselor scăpate ori rămase în gaura de sondă).
instrumentație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)instrumentáție (-ți-e) s. f.,
art. instrumentáția (-ți-a), g.-d. art. instrumentáției; pl. instrumentáții, art. instrumentáțiile (-ți-i-)