instrumenta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INSTRUMENTÁ, instrumentez, vb. I.
Tranz. (Rar)
1. A aranja o bucată muzicală pe (grupuri de) instrumente. ♦ (
Impr.) A executa o bucată muzicală la unul sau la mai multe instrumente.
2. A efectua o instrumentație (
3). – Din
fr. instrumenter.instrumenta (Dicționar de neologisme, 1986)INSTRUMENTÁ vb. I. 1. intr. A întocmi contracte, procese-verbale și alte acte publice.
2. tr. (
Rar) A aranja o bucată muzicală pe grupuri de instrumente.
3. A face instrumentația (2) unei piese rămase într-un puț de petrol. [< fr.
instrumenter].
instrumenta (Marele dicționar de neologisme, 2000)INSTRUMENTÁ vb. I. intr. a întocmi contracte, procese-verbale și alte acte publice. II. tr. 1. a aranja o bucată muzicală pe grupuri de instrumente. 2. a efectua o instrumentație (1). 3. a manipula. (< fr.
instrumenter)
instrumenta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)instrumentá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
instrumenteázăinstrumentà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)instrumentà v.
Jur. a face contracte, procese-verbale și alte acte publice.