instruit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INSTRUÍT, -Ă, instruiți, -te, adj. 1. Învățat
2, cult
2, cultivat.
2. (Despre ostași) Care și-a însușit cunoștințe de teorie și practică militară. –
V. instrui. Cf. fr. instruit.instruit (Dicționar de neologisme, 1986)INSTRUÍT adj. 1. Învățat, cult.
2. (
Mil.; despre ostași) Care și-a însușit cunoștințele de teorie și practică militară. [Pron.
-tru-it. / cf. fr.
instruit].
instruit (Dicționaru limbii românești, 1939)*instruít, -ă adj. Care are instrucțiune, învățat.
instruit (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)instruit a. care a studiat, care are instrucțiune.