instruire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INSTRUÍRE, instruiri, s. f. Acțiunea de
a (
se)
instrui și rezultatul ei, cultivare. –
V. instrui.instruire (Dicționar de neologisme, 1986)INSTRUÍRE s.f. Acțiunea de a (se) instrui și rezultatul ei. [Pron.
-stru-i-. / <
instrui].
instruire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)instruíre s. f.,
g.-d. art. instruírii; pl. instruíri