instructiv (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INSTRUCTÍV, -Ă, instructivi, -e, adj. Care instruiește; plin de învățăminte, de informații utile; din care poți învăța. – Din
fr. instructif.instructiv (Dicționar de neologisme, 1986)INSTRUCTÍV, -Ă adj. Care instruește; plin de învățăminte. [< fr.
instructif].
instructiv (Marele dicționar de neologisme, 2000)INSTRUCTÍV, -Ă adj. care instruiește; plin de învățăminte. (< fr.
instructif)
instructiv (Dicționaru limbii românești, 1939)*instructív, -ă adj. (fr.
instructif, d. lat.
instructus, part. d.
instrúere, a instrui). Care servește la instrucțiune:
conversațiune, lectură instructivă.instructiv (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)instructív adj. m.,
pl. instructívi; f. instructívă, pl. instructíveinstructiv (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)instructiv a. care instruiește:
lectură instructivă.