instituție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INSTITÚȚIE, instituții, s. f. 1. Organ sau organizație (de stat) care desfășoară activități cu caracter social, cultural, administrativ etc.
2. Formă de organizare a raporturilor sociale, potrivit normelor juridice stabilite pe domenii de activitate; institut (
3).
Instituția căsătoriei. 3. Organizație care desfășoară o activitate de interes internațional. [
Var.:
instituțiúne s. f.] – Din
fr. institution, lat. institutio, -onis.instituție (Dicționar de neologisme, 1986)INSTITÚȚIE s.f. 1. Formă de organizare a unor raporturi sociale – politice, juridice etc. – parte a suprastructurii.
2. Organ, unitate cu caracter politic, economic, administrativ etc. care cuprinde o anumită activitate, care îmbrățișează un anumit domeniu etc. ♦ Așezământ. [Gen.
-iei, var.
instituțiune s.f. / cf. fr.
institution, lat.
institutio].
instituție (Marele dicționar de neologisme, 2000)INSTITÚȚIE s. f. 1. formă de organizare a unor raporturi sociale, parte a suprastructurii. 2. organ, unitate cu caracter politic, economic, administrativ etc. care desfășoară o anumită activitate. ◊ așezământ. (< fr.
institution, lat.
institutio)
instituție (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)institúție (-ți-e) s. f.,
art. institúția (-ți-a), g.-d. art. institúției; pl. institúții, art. institúțiile (-ți-i-)