instituționalism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INSTITUȚIONALÍSM s. n. Doctrină economică apărută în deceniile al treilea și al patrulea ale
sec. XX, ai cărei reprezentanți consideră că economia politică trebuie să aibă ca obiect studierea anumitor categorii politice și juridice, precum și unele fenomene social-economice, denumite impropriu „instituții”. [
Pr.: -
ți-o-] – Din
germ. Instituzionalismus.