instinctiv - explicat in DEX

instinctiv (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
INSTINCTÍV, -Ă, instinctivi, -e, adj. 1. Care ține de instinct, instinctual. 2. (Adesea adverbial) Făcut din instinct, pe negândite; inconștient. – Din fr. instinctif.

instinctiv (Dicționar de neologisme, 1986)
INSTINCTÍV, -Ă adj. (adesea adv.) Din (de) instinct; inconștient. [Cf. fr. instinctif].

instinctiv (Marele dicționar de neologisme, 2000)
INSTINCTÍV, -Ă adj. 1. instinctual. 2. (și adv.) făcut din instinct. (< fr. instinctif)

instinctiv (Dicționaru limbii românești, 1939)
*instinctív, -ă adj. (d. instinct; fr. -if). Pornit din instinct: mișcare instinctivă. Adv. În mod instinctiv, pin [!] instinct: văzîndu-ĭ pe tîlharĭ, am pus instinctiv mîna pe pușcă.

instinctiv (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
instinctív (-stinc-tiv) adj. m., pl. instinctívi; f. instinctívă, pl. instinctíve

instinctiv (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
instinctiv a. ce naște din instinct: mișcare instinctivă. ║ adv. prin instinct.