instigator - explicat in DEX

instigator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
INSTIGATÓR, -OÁRE, instigatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care instigă; ațâțător, provocator, incitator. – Din fr. instigateur, lat. instigator, -oris.

instigator (Dicționar de neologisme, 1986)
INSTIGATÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. Cel care instigă; ațâțător. [Cf. fr. instigateur].

instigator (Marele dicționar de neologisme, 2000)
INSTIGATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care instigă; provocator. (< fr. instigateur, lat. instigator)

instigator (Dicționaru limbii românești, 1939)
*instigatór, -oáre d. (lat. instigator). Care instigă.

instigator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
instigatór adj. m., s. m., pl. instigatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. instigatoáre

instigator (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
instigator m. cel ce împinge la ceva rău.