instiga - explicat in DEX

instiga (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
INSTIGÁ, instíg, vb. I. Tranz. A întărâta, a incita, a provoca; a monta (la acțiuni dușmănoase). – Din fr. instiguer, lat. instigare.

instiga (Dicționar de neologisme, 1986)
INSTIGÁ vb. I. tr. A ațâța, a împinge la fapte dușmănoase, la dezordine; a incita. [P.i. instíg. / < fr. instiguer, cf. lat. instigare].

instiga (Marele dicționar de neologisme, 2000)
INSTIGÁ vb. tr. a ațâța, a îndemna la acțiuni dușmănoase, la violență; a incita. (< fr. instiguer, lat. instigare)

instiga (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
instigá (a ~) vb., ind. prez. 3 instígă

instigà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
instigà v. a împinge la ceva rău.