instaurator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INSTAURATÓR, -OÁRE, instauratori, -oare, s. m. și
f. Întemeietor, fondator, ctitor. [
Pr.: -
sta-u-] – Din
fr. instaurateur.instaurator (Dicționar de neologisme, 1986)INSTAURATÓR, -OÁRE s.m. și f. Întemeietor, fondator. [Pron.
-sta-u-. / < fr.
instaurateur].
instaurator (Marele dicționar de neologisme, 2000)INSTAURATÓR, -OÁRE s. m. f. fondator, ctitor. (< fr.
instaurateur, lat.
instaurator)