instaurare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INSTAURÁRE, instaurări, s. f. Acțiunea de
a instaura și rezultatul ei; instituire, stabilire. [
Pr.: -
sta-u-] –
V. instaura.instaurare (Dicționar de neologisme, 1986)INSTAURÁRE s.f. Acțiunea de a instaura și rezultatul ei; instaurație. [<
instaura].
instaurare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)instauráre (-sta-u-) s. f.,
g.-d. art. instaurắrii; pl. instaurắri