instaurație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INSTAURÁȚIE s. f. (Rar) Instaurare; întemeiere. [
Pr.: -
sta-u-] – Din
fr. instauration.instaurație (Dicționar de neologisme, 1986)INSTAURÁȚIE s.f. Instaurare. ♦ (
Estet.) Act prin care se constituie o operă de artă ca realitate originală, inexistentă înaintea creației artistice. [Pron.
-sta-u-, gen.
-iei, var.
instaurațiune s.f. / < fr.
instauration].
instaurație (Marele dicționar de neologisme, 2000)INSTAURÁȚIE s. f. instaurare. (< fr.
instauration)