insistent (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INSISTÉNT, -Ă, insistenți, -te, adj. (Adesea adverbial) Stăruitor, perseverent. – Din
fr. insistant, it. insistente.insistent (Dicționar de neologisme, 1986)INSISTÉNT, -Ă adj. (
adesea adv.) Stăruitor, perseverent. [Cf. fr.
insistant, it.
insistente].
insistent (Marele dicționar de neologisme, 2000)INSISTÉNT, -Ă adj. (și adv.) stăruitor, perseverent. (< fr.
insistant, it.
insistente)
insistent (Dicționaru limbii românești, 1939)*insistént, -ă adj. (lat.
insístens, -éntis). Care insistă.
insistent (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)insistént adj. m.,
pl. insisténți; f. insisténtă, pl. insisténte