însenina (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNSENINÁ, înseninez, vb. I.
1. Refl. (Despre cer, vreme etc.; la
pers. 3) A deveni senin.
2. Refl. și
tranz. Fig. (Despre oameni,
p. ext. despre psihicul lor) A deveni sau a face să devină senin, liniștit, vesel; a (se) înveseli, a (se) lumina. [
Prez. ind. și:
însenín] –
Lat. inserenare.