înșelător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNȘELĂTÓR, -OÁRE, înșelători, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care induce în eroare, care amăgește, iluzoriu, deluzoriu; care abuzează de buna-credință a cuiva; amăgitor. –
Înșela +
suf. -ător.