insanitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INSANITÁTE, insanități, s. f. (Rar)
1. Nebunie.
2. Faptă sau vorbă de om nebun. – Din
fr. insanité.insanitate (Dicționar de neologisme, 1986)INSANITÁTE s.f. (
Rar)
1. Nebunie.
2. Faptă sau vorbă de om smintit. [Cf. fr.
insanité, lat.
insanitas].
insanitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)INSANITÁTE s. f. 1. nebunie. 2. faptă, vorbă de om smintit. (< fr.
insanité, lat.
inanitas)
insanitate (Dicționaru limbii românești, 1939)*insanitáte f. (lat.
in-sánitas, -átis, d.
sanus, sănătos. V.
sănătate). Aberațiune, nebunie, țicneală. Faptă saŭ vorbă de nebun.
insanitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)insanitáte (
livr.)
s. f.,
g.-d. art. insanitắții; pl. insanitắțiinsanitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)insanitate f.
1. nebunie;
2. faptă sau vorbă de nebun.