însămânța (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNSĂMÂNȚÁ, însămânțez, vb. I.
Tranz. 1. A pune în pământ semințele unei culturi; a semăna
1.
2. A pune în apă icre sau pești de reproducție, în vederea obținerii unei culturi artificiale. ♦ A introduce pe cale artificială gameți masculi în organele genitale femele, în vederea reproducției. ♦ A introduce într-un mediu nutritiv propice bacterii, germeni microbieni etc. –
În + sămânță (după
fr. ensemencer).