insalubru (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INSALÚBRU, -Ă, insalubri, -e, adj. Care este dăunător sănătății prin nerespectarea regulilor de igienă; nesănătos. – Din
fr. insalubre, lat. insalubris.insalubru (Dicționar de neologisme, 1986)INSALÚBRU, -Ă adj. Dăunător sănătății. [< fr.
insalubre].
insalubru (Marele dicționar de neologisme, 2000)INSALÚBRU, -Ă adj. neigienic, dăunător sănătății. (< fr.
insalubre)
insalubru (Dicționaru limbii românești, 1939)*insalúbru, -ă adj. (lat.
in-salúbris). Care nu e salubru, nesănătos, vătămător sănătățiĭ:
mlaștinile-s insalubre.insalubru (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)insalúbru (-lu-bru) adj. m.,
pl. insalúbri; f. insalúbră, pl. insalúbreinsalubru (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)insalubru a. nesănătos.