însăila (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNSĂILÁ, însăilez, vb. I.
Tranz. A coase în mod provizoriu cu împunsături depărtate; a prinde cu un fir de ață (albă) locurile pe unde se va coase apoi definitiv. ♦
Fig. A face superficial un lucru; a înjgheba; a improviza, a înșira. [
Var.:
înseilá vb. I] –
Cf. saia.