înnădi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNNĂDÍ, înnădesc, vb. IV.
1. Tranz. A-i adăuga unui obiect (cosând, înnodând, lipind etc.) o bucată, o porțiune (de același fel), pentru a-l mări, a-l lungi etc.; a pune o nadă. ◊
Expr. (
Refl.)
A se înnădi la vorbă = a se porni la vorbă, a se pune pe taifas.
2. Refl. Fig. A prinde poftă de ceva bun, a lua obiceiul, năravul; a (se) nărăvi. ◊
Expr. A se înnădi la cașcaval = a se obrăznici. a-și lua nasul la purtare. ♦ A se obișnui să meargă prea des undeva, să facă ceva (nepermis). –
În +
nadă.