înmuia (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNMUIÁ, înmói, vb. I.
1. Tranz. A băga, a introduce într-un lichid, a muia. ◊
Refl. Rufele s-au înmuiat. ♦ A uda, a umezi. ♦
Fig. (Rar) A împodobi cu cusături, cu broderii de mătase, de fir (aurit) etc.
2. Tranz. și
refl. A face să devină sau a deveni mai moale, prin încălzire sau prin subțiere cu un lichid. ◊
Expr. A (
i se)
înmuia (cuiva)
inima = a (se) înduioșa. ♦
Fig. A (se) potoli, a (se) calma; a (se) liniști. ♦
Refl. (Despre ger, despre vreme) A fi mai blând; a se domoli, a se potoli.
3. Tranz. și
refl. Fig. A face să fie sau a deveni mai blând; a (se) îmblânzi. –
În + muia.