înmuguri (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNMUGURÍ, pers. 3
înmugurește, vb. IV.
Intranz. A face muguri; a muguri, a încăpuși. ♦
Fig. (Despre idei, soluții etc.) A lua naștere, a prinde contur în mintea cuiva. –
În + mugur.