înmărmuri (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNMĂRMURÍ, înmărmuresc, vb. IV.
Intranz. și
tranz. A rămâne sau a face să rămână încremenit de frică, de groază, de uimire; a înlemni, a încremeni, a împietri. ♦ (În basme) A (se) transforma în piatră. –
În + marmură.