injoncțiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INJONCȚIÚNE, injoncțiuni, s. f. (Rar). Presiune, intervenție puternică făcută asupra cuiva; ordin precis, formal. [
Pr.:
-ți-u-] – Din
fr. injonction.injoncțiune (Dicționar de neologisme, 1986)INJONCȚIÚNE s.f. (
Rar) Presiune, intervenție puternică făcută asupra cuiva; ordin precis, formal. [Pron.
-ți-u-. / cf. fr.
injonction].
injoncțiune (Marele dicționar de neologisme, 2000)INJONCȚIÚNE s. f. presiune, intervenție puternică asupra cuiva; ordin precis. (< fr.
injonction)
injoncțiune (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)injoncțiúne (rar)
(-jonc-ți-u-) s. f.,
g.-d. art. injoncțiúnii; pl. injoncțiúni