înjgheba (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNJGHEBÁ, înjghebez, vb. I.
Tranz. A alcătui, a face ceva (la repezeală, improvizând din materiale puține, întâmplătoare și disparate); a înfiripa. ♦
P. gener. A construi, a întemeia. ♦ A face rost de...; a încropi. [
Prez. ind. și:
înjghéb] –
În + jgheab.