injector (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INJECTÓR, injectoare, s. n. 1. Aparat care servește la injectarea combustibilului lichid sau pulverulent în camera de ardere a unui motor cu ardere internă sau care, la instalațiile cu focar, servește la amestecarea combustibilului cu aerul carburant și la suflarea acestui amestec în focar.
2. Aparat care servește la alimentarea cu apă a cazanelor de abur în care apa este antrenată de un curent de abur sub presiune; dispozitiv folosit la unele turbine hidraulice. – Din
fr. injecteur.injector (Dicționar de neologisme, 1986)INJECTÓR s.n. Dispozitiv pentru pomparea sub presiune a apei în cazanul unei mașini cu vapori sau pentru introducerea și pulverizarea combustibilului în camera de ardere a unui motor etc. [< fr.
injecteur].
injector (Marele dicționar de neologisme, 2000)INJECTÓR, -OÁRE I.
adj. care servește pentru injectare. II. s. n. 1. dispozitiv cu ajutorul căruia se introduce forțat fluidul într-o mașină, într-un mecanism; pompă de injecție. 2. aparat pentru alimentarea cu apă a cazanului unei mașini cu aburi. (< fr.
injecteur)
injector (Dicționaru limbii românești, 1939)*injectór, -oáre adj. (lat.
injector). Care injectează:
siringă injectoare. S. n., pl.
oare. Aparat de injectat. Aparat de alimentat cazanele cu abur.
injector (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)injectór s. n.,
pl. injectoáreinjector (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)injector n. instrument de făcut injecțiuni.