inițiator - explicat in DEX

inițiator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
INIȚIATÓR, -OÁRE, inițiatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care inițiază ceva, care are inițiativă într-o acțiune; promotor. [Pr.: -ți-a-] – Din fr. initiateur.

inițiator (Dicționar de neologisme, 1986)
INIȚIATÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. (Cel) care inițiază ceva, care are inițiativa într-o acțiune. [Pron. -ți-a-. / cf. fr. initiateur].

inițiator (Marele dicționar de neologisme, 2000)
INIȚIATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care inițiază ceva. II. s. m. 1. promotor (II). 2. exploziv, sensibil, corp incandescent sau reactiv care dă impulsul declanșării unei explozii. III. s. n. dispozitiv care asigură aprinderea propergolului în motoarele rachetelor. (< fr. initiateur)

inițiator (Dicționaru limbii românești, 1939)
*inițiatór, -oáre adj. și s. (lat. initiator). Care inițiază: Grecia fu inițiatoarea Romeĭ în știință.

inițiator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
inițiatór (-ți-a-) adj. m., s. m., pl. inițiatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. inițiatoáre

inițiator (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
inițiator m. cel ce inițiază.