inițiativă - explicat in DEX

inițiativă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
INIȚIATÍVĂ, inițiative, s. f. Faptul de a propune, de a organiza sau de a începe o acțiune, antrenând după sine și pe alții; însușirea celui care îndrăznește sau este dispus să întreprindă cel dintâi ceva, din îndemn propriu. ◊ Expr. Din proprie inițiativă = fără a fi îndemnat sau silit de altul. [Pr.: -ți-a-] – Din fr. initiative.

inițiativă (Dicționar de neologisme, 1986)
INIȚIATÍVĂ s.f. Faptul de a propune sau întreprinde primul ceva. ♦ Calitatea, însușirea celui care este înclinat să lucreze, să întreprindă ceva nou din îndemn propriu. [< fr. initiative, it. iniziativa, cf. lat. initium – început].

inițiativă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
INIȚIATÍVĂ s. f. faptul de a propune sau întreprinde primul ceva. ◊ însușirea celui care este înclinat să întreprindă ceva nou din îndemn propriu. (< fr. initiative)

inițiativă (Dicționaru limbii românești, 1939)
*inițiatívă f., pl. e (fr. initiative, d. lat. initiatum, supinu d. initiare, a iniția). Acțiunea de a face saŭ de a propune ceva în aintea [!] altora: a lua inițiativa. Acțiunea de a lucra, la nevoĭe, după capu tăŭ (spontaneŭ): inițiativa rațională e o calitate prețioasă la un șef militar. Inițiativă parlamentară, dreptu deputaților și senatorilor de a propune legĭ.

inițiativă (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
INIȚIÁTIVĂ (‹ fr.) s. f. Faptul de a propune, de a organiza sau de a începe cel dintâi ceva; însușirea celui care întreprinde sau este dispus să întreprindă primul ceva. ◊ I. legislativă = posibilitatea de a propune Parlamentului proiecte de legi, însoțite de expuneri de motive în vederea dezbaterii și eventualei adoptări. ◊ Expr. Din proprie (sau propria mea, ta, sa, lui etc.) inițiativă = fără a fi îndemnat sau silit de altul.

inițiativă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
inițiatívă (-ți-a-) s. f., g.-d. art. inițiatívei; pl. inițiatíve

inițiativă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
inițiativă f. acțiunea de a face cel dintâiu un lucru, a-l propune.