iniște (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÍNIȘTE, iniști, s. f. Teren cultivat cu in
2; cultură de in
2. –
In2 +
suf. -iște.iniște (Dicționaru limbii românești, 1939)íniște f. (d.
in). Loc în care crește in.
iniște (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)íniște s. f.,
g.-d. art. íniștii; pl. íniștiiniște (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)iniște f. câmp de in:
undoiarea unei iniști EM.