inițiativă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INIȚIATÍVĂ, inițiative, s. f. Faptul de a propune, de a organiza sau de a începe o acțiune, antrenând după sine și pe alții; însușirea celui care îndrăznește sau este dispus să întreprindă cel dintâi ceva, din îndemn propriu. ◊
Expr. Din proprie inițiativă = fără a fi îndemnat sau silit de altul. [
Pr.: -
ți-a-] – Din
fr. initiative.