inion (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INIÓN, inioni, s. m. Protuberanță externă a osului occipital, considerată reper în măsurătorile antropometrice. [
Pr.:
-ni-on] – Din
fr. inione.inion (Dicționar de neologisme, 1986)INIÓN s.m. (
Anat.) Protuberanță externă a osului occipital, folosită ca reper în măsurările antropometrice. [Pron.
-ni-on. / < fr.
inione].
inion (Marele dicționar de neologisme, 2000)INIÓN s. m. protuberanță externă a osului occipital; ceafă. (< fr.
inione, gr.
inion)
inion (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)inión (-ni-on) s. m.,
pl. inióni