inimuță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) INIMÚȚĂ,inimuțe, s. f. (Rar) Inimioară. – Inimă + suf. -uță.
inimuță(Dicționaru limbii românești, 1939) inimúță f., pl. e.Trans. Inimioară.
inimuță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) inimúță (rar) s. f., g.-d. art. inimúței; pl. inimúțe