inimucă(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) INIMÚCĂ,inimuci, s. f. (Rar) Inimioară. – Inimă + suf. -ucă.
inimucă(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) inimúcă (rar) s. f., g.-d. art. inimúcii; pl. inimúci