inic - explicat in DEX

inic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
INÍC, -Ă, inici, -ce, adj. (Livr.) Care nu este echitabil; inechitabil, nedrept. – Din fr. inique, lat. iniquus.

inic (Dicționar de neologisme, 1986)
INÍC, -Ă adj. (Liv.) Nedrept, injust, neechitabil; arbitrar, abuziv. [Cf. fr. inique, it. iniquo].

inic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
INÍC, -Ă adj. nedrept, injust, neechitabil; arbitrar, abuziv. (< fr. inique)

inic (Dicționaru limbii românești, 1939)
*iníc, -ă adj. (lat. in-iquus, d. in-, ne, și áequus, egal, just. V. egal). Injust: judecător inic, judecată inică. Adv. Cu inichitate.

inic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
iníc (livr.) adj. m., pl. iníci; f. inícă, pl. iníce

inic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
inic a. nedrept: sentință inică.