inițial (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INIȚIÁL, -Ă, inițiali, -e, adj.,
s. f. 1. Adj. (Adesea adverbial) Care este la început, de la început; începător.
2. S. f. Litera cu care se începe un cuvânt. ♦ Abreviere a prenumelui (și a numelui) unei persoane, formată din inițiale (
2). [
Pr.:
-ți-al] – Din
fr. initial.inițial (Dicționar de neologisme, 1986)INIȚIÁL, -Ă adj. De (la) început. [Pron.
-ți-al. / cf. fr.
initial, it.
iniziale].
inițial (Marele dicționar de neologisme, 2000)INIȚIÁL, -Ă I.
adj. (și adv.) de (la) început. II. s. f. literă cu care începe un cuvânt. (< fr.
initial)
inițial (Dicționaru limbii românești, 1939)*inițiál, -ă adj. (lat.
ĭnitialis, d.
ĭnitium, început, d.
in-eo, -ĭtum, -íre, a începe [compus al verbuluĭ
eo, merg, ca și
ĭes, per, suĭ, ca și fr.
commencer și it.
cominciare, a începe, d. lat.
*cum-ĭnitiare]). De la început:
litera inițială a unuĭ cuvînt, ĭuțeala inițială a unuĭ glonț. S. f., pl.
e. Prima literă a unuĭ cuvînt:
a iscăli numaĭ cu inițialele.inițial (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)inițiál (-ți-al) adj. m.,
pl. inițiáli; f. inițiálă, pl. inițiáleinițial (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)inițial a. care începe:
literă inițială.