inhibiție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INHIBÍȚIE, inhibiții, s. f. 1. Proces fundamental al activității nervoase, opus excitației, care se manifestă prin diminuarea, frânarea sau suprimarea efectelor excitației.
2. (
Chim.) Fenomen de oprire, de întârziere sau de micșorare a vitezei de desfășurare a unei reacții chimice cu ajutorul inhibitorilor. – Din
fr. inhibition, lat. inhibitio.inhibiție (Dicționar de neologisme, 1986)INHIBÍȚIE s.f. Actul de a (se) inhiba; frânare, suprimare pe cale nervoasă a unei funcții. ♦ (
Chim.) Oprire sau încetinire a unei reacții cu ajutorul inhibitorilor. [Gen.
-iei, var.
inhibițiune s.f. / cf. fr.
inhibition].
inhibiție (Marele dicționar de neologisme, 2000)INHIBÍȚIE s. f. 1. faptul de a (se) inhiba; suprimare pe cale nervoasă a unei funcții. 2. (chim.) oprire sau încetinire a unei reacții cu ajutorul inhibitorilor. (< fr.
inhibition, lat.
inhibitio)
inhibiție (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)INHIBÍȚIE (‹
fr.,
lat.)
s. f. 1. Fenomen de oprire, de întârziere sau de micșorare a vitezei de desfășurare a unei reacții chimice cu ajutorul inhibitorilor.
2. Proces fundamental al activității nervoase, care se manifestă prin diminuarea, frânarea sau suprimarea
excitației. 3. (
BIOL.)
I. de contact = încetarea mișcării și, uneori, și a diviziunilor mitotice sau meiotice a celulelor care vin în contact. Celulele canceroase, de cele mai multe ori, fac excepție de la această regulă. ◊
I. enzimatică = stoparea sau reducerea activității enzimatice determinată de diferiți blocanți: ioni și molecule mici, agenți toxici, temperatură, raze X, medicamente etc.
inhibiție (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)inhibíție (-ți-e) s. f.,
art. inhibíția (-ți-a), g.-d. art. inhibíției; pl. inhibíții, art. inhibíțiile (-ți-i-)