inhiba - explicat in DEX

inhiba (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
INHIBÁ, inhíb, vb. I. 1. Tranz. A frâna, a împiedica, a încetini un proces fiziologic, o reacție chimică etc. 2. Refl. A se abține, a se reține, a se stăpâni. – Din fr. inhiber, lat. inhibere.

inhiba (Dicționar de neologisme, 1986)
INHIBÁ vb. I. 1. tr. A împiedica, a interzice, a încetini un proces fiziologic, o reacție chimică etc. 2. refl. A se abține, a se reține. [< fr. inhiber, lat. inhibere].

inhiba (Marele dicționar de neologisme, 2000)
INHIBÁ vb. tr. I. a împiedica, a interzice, a încetini un proces fiziologic, o reacție chimică. II. refl. a se abține, a se reține. (< fr. inhiber, lat. inhibere)

inhiba (Dictionnaire morphologique de la langue roumaine, 1981 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
inhibá vb., ind. prez. pers. 1 inhibez

inhiba (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
inhibá (a ~) vb., ind. prez. 3 inhíbă