îngurzi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNGURZÍ, îngurzesc, vb. IV.
Tranz. (
Reg.) A strânge, a încreți marginile unei opinci, ale unei pânze, ale unui sac etc. cu o sfoară, cu o curelușă trecută prin mai multe găuri. ♦
Fig. A desena în linii curbe în zigzaguri. [
Var.:
îngruzí vb. IV] –
În + gurgui.