ingresiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INGRESIÚNE, ingresiuni, s. f. Înaintare a mării în unele porțiuni mai coborâte ale continentelor, în special prin gurile fluviilor, formând adesea golfuri. – Din
fr. ingression, lat. ingressio, -onis.ingresiune (Dicționar de neologisme, 1986)INGRESIÚNE s.f. Avansare locală a mării peste uscat în urma mișcărilor de scufundare a scoarței terestre. [Pron.
-si-u-. / cf. fr.
ingression, lat.
ingressio].
ingresiune (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)ingresiúne s.f. (înv.) intrare, invazie, năvală.
ingresiune (Marele dicționar de neologisme, 2000)INGRESIÚNE s. f. avansare locală a mării pe uscat, în urma mișcărilor de scufundare a scoarței terestre. (< fr.
ingression, lat.
ingressio)
ingresiune (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)INGRESIÚNE (‹
fr.,
lat.)
s. f. Înaintare a apelor marine în unele porțiuni mai coborâte ale continentelor, în special prin gurile fluviilor, formând adesea golfuri alungite (
ex. fiorduri), uneori mări de
i. (Marea Norvegiei). ♦ Avansarea, pe un front îngust, a apelor mării asupra unei porțiuni de uscat scufundate în urma mișcărilor epirogenetice; se formează marea de
i. (
ex. Marea Japoniei).
ingresiune (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ingresiúne (-si-u-) s. f.,
g.-d. art. ingresiúnii; pl. ingresiúni