ingredient (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INGREDIENT, ingrediente, s. n. Substanță care intră ca accesoriu în compoziția unui medicament, a unui aliment etc., fie pentru a-i conferi anumite calități, ca material de umplutură într-un produs etc.; ingrediență. [
Pr.: -
di-ent] – Din
fr. ingrédient.ingredient (Dicționar de neologisme, 1986)INGREDIÉNT s.n. Substanță accesorie din compoziția unui medicament, a unui aliment etc.; mirodenie. [Pron.
-di-ent. / < fr.
ingrédient, it.
ingrediente].
ingredient (Marele dicționar de neologisme, 2000)INGREDIÉNT s. n. 1. substanță accesorie din compoziția unui medicament, aliment etc. 2. ceea ce concură la un rezultat. (< fr.
ingrédient, lat.
ingrediens)
ingredient (Dicționaru limbii românești, 1939)*ingrediént n., pl.
e (lat.
ingrédiens, -éntis, part d.
in-gredi, in-gréssus, a intra. V.
a-gresiune, grad). Tot ceĭa ce intră în compozițiunea unuĭ medicament, uneĭ băuturĭ, unuĭ amestec oare-care:
ingredientele groguluĭ îs apa, zahăru, rachiu și lămîĭa.ingredient (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ingrediént (-di-ent) s. n.,
pl. ingrediénteingredient (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ingredient n. ceea ce intră in compozițiunea unui medicament, unei băuturi, mâncări etc.