ingratitudine - explicat in DEX

ingratitudine (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
INGRATITÚDINE, ingratitudini, s. f. Însușirea de a fi ingrat; purtarea, atitudinea omului ingrat; nerecunoștință. – Din fr. ingratitude, lat. ingratitudo, -inis.

ingratitudine (Dicționar de neologisme, 1986)
INGRATITÚDINE s.f. Însușirea de a fi ingrat; nerecunoștință. [Cf. fr. ingratitude, lat. ingratitudo].

ingratitudine (Marele dicționar de neologisme, 2000)
INGRATITÚDINE s. f. atitudinea celui ingrat; nerecunoștință. (< fr. ingratitude, lat. ingratitudo)

ingratitudine (Dicționaru limbii românești, 1939)
*ingratitúdine f. (lat. in-gratitúdo, -údinis. V. gratitudine). Defectu de a fi ingrat. Faptă de om ingrat: Atenieniĭ arătară (comiseră) o adîncă ingratitudine față de Focione.

ingratitudine (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ingratitúdine s. f., g.-d. art. ingratitúdinii; pl. ingratitúdini

ingratitudine (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
ingratitudine f. nerecunoștință.