îngrădi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNGRĂDÍ, îngrădesc, vb. IV.
1. Tranz. A împrejmui un teren (cu gard, cu uluci, cu zid etc.);
p. ext. a hotărnici. ♦
Refl. Fig. A se pune la adăpost, a se apăra cu ajutorul cuiva sau a ceva.
2. Tranz. Fig. A pune limite, a stăvili.
3. Refl. recipr. (
Înv.) A se înțelege, a cădea de acord. –
Cf. sl. graditi.