înghesui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNGHESUÍ, înghésui, vb. IV.
1. Refl. (Despre ființe) A se îmbulzi, a se îngrămădi (într-un spațiu restrâns); a (se) ghemui.
2. Tranz. A băga, a vârî pe cineva sau ceva într-un loc strâmt. ♦ A înconjura pe cineva din toate părțile, limitându-i spațiul de mișcare. [
Prez. ind. și:
înghesuiesc] –
În + ghes + suf. -ui.