ingerință (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INGERÍNȚĂ, ingerințe, s. f. Amestec ilegal, intervenție în treburile unei persoane sau în viața unui stat, tinzând la știrbirea libertății și a independenței de acțiune și la impunerea unui anumit punct de vedere. – Din
fr. ingérence.ingerință (Dicționar de neologisme, 1986)INGERÍNȚĂ s.f. (
Rar) Intervenție, amestec nedorit, forțat în viața unei persoane, a unui stat etc. [Cf. fr.
ingérence].
ingerință (Marele dicționar de neologisme, 2000)INGERÍNȚĂ s. f. intervenție, amestec nedorit în viața unei persoane, a unui stat. (< fr.
ingérence)
ingerință (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ingerínță (amestec)
s. f.,
g.-d. art. ingerínței; pl. ingerínțeingerință (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ingerință f. intervenire, amestec (mai ales în alegeri).