ingambament (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INGAMBAMÉNT, ingambamente, s. n. Procedeu poetic cerut de necesități prozodice sau de dorința de a scoate în relief anumite cuvinte, care constă în trecerea unei părți de frază ori propoziție sau a unor cuvinte dintr-un vers în versul următor. –
Cf. fr. enjambement.ingambament (Dicționar de neologisme, 1986)INGAMBAMÉNT s.n. (
Lit.) Procedeu de versificație constând în continuarea ideii poetice în versul următor, fără a marca aceasta prin vreo pauză; enjambement; rejet. [< it.
ingambamento, fr.
enjambement].
ingambament (Marele dicționar de neologisme, 2000)INGAMBAMÉNT s. n. procedeu de versificație constând în continuarea ideii poetice în versul următor, fără a marca aceasta prin vreo pauză; enjambement, rejet (3). (< it.
ingambamento, după fr.
enjambement)
ingambament (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)INGAMBAMÉNT (după
fr. enjambement)
s. n. Procedeu poetic utilizat în scopul evidențierii unor cuvinte sau impus de necesități prozodice, care constă într-o noncoincidență a unității de sintaxă cu unitatea de vers, unul sau mai multe cuvinte care aparțin sintactic unui vers fiind deplasate în versul următor.
V. rejet.ingambament (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ingambamént s. n.,
pl. ingambaménte