îngăima (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNGĂIMÁ, îngắim, vb. I.
1. Tranz. A rosti cu greutate, nedeslușit, încurcat; a bolborosi, a îndruga, a îngăla (
2);
p. ext. a fredona, a cânta.
2. Refl. (
Reg.) A sta la îndoială; a zăbovi. [
Prez. ind. și:
îngáim, îngăimez] –
Et. nec.