infuzoriu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INFUZÓRIU s. m. v. infuzor1.infuzoriŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)*infuzóriŭ n. (lat. științific
infusorius, d. lat.
infusus, infuz, ca lat.
infusorium, canal p. uleĭ la lampă). Animal unicelular protozoar, de ordinar microscopic, care trăĭește în lichide.